La Jocurile Olimpice de la Paris, înotătorul David Popovici a câştigat 2 medalii, aur la 200 m liber şi bronz la 100 liber. Cu toate astea, el şi ceilalţi înotători au avut ceva în comun.
Hugo González, singurul înotător spaniol finalist la Jocurile Olimpice, a catalogat evoluţia lui Leon Marchand la Paris drept una impresionantă.
"E ceva care se întâmplă o dată în viaţă. Sau de două ori, dacă îl punem la socoteală şi pe Phelps, dar atât. A fost o onoare să împart bazinul şi să experimentez Jocurile Olimpice cu cineva de nivelul său. De când s-a retras Phelps, competiţiile nu au mai fost la fel, nu a mai existat un sportiv pentru care să te opreşti din ce faci şi să admiri.
La bazinul La Defense, înotătorii se opreau din încălzire sau din orice făceau pentru două minute pentru a urmări cursele lui Marchand. Este incredibil. La acest nivel de top, să te opreşti din rutina ta pentru a urmări un sportiv şi să vezi dacă doboară un record olimpic e impresionant", a declarat Gonzalez în AS.
Leon Marchand a luat 4 medalii de aur şi un bronz la Jocurile Olimpice. El a luat aurul la 200 m bras, 200 m mixt, 200 m fluture şi 400 m mixt. Bronzul a fost obţinut în proba de ştafetă 4x100 m.
Întrebat ce s-a întâmplat cu biletele pentru familiile sportivilor, Gonzalez a spus că "procesul nu a fost atât de uşor. Faptul că atleţii se chinuiau să ia bilete cu o săptămână înainte de Jocurile Olimpice la care s-au calificat cu un an înainte nu a ajutat deloc. Înţeleg că nu a depins de Federaţie, ci mai degrabă de modul în care CIO a comunicat cu ţările participante. Sunt multe lucruri care nu au mers bine la Paris.
Spre exemplu, nu am văzut niciodată o organizare mai proastă a transportului. Sau calitatea mâncării, care a fost slabă, cozi de 30-40 de minute ca să mănânci. Nu mai vorbim de forţarea atleţilor să doarmă într-un sat eco, fără aer condiţionat în mijlocul verii. A părut că sunt mai degrabă jocuri recreaţionale, nu Jocuri Olimpice, unde ar trebui să existe cele mai bune condiţii pentru ca atleţii să poată performa.
O parte din delegaţia americană a ales să stea în hoteluri. Acelaşi lucru l-au făcut şi Leon Marchand şi o parte din echipa Franţei. Federaţia mi-a permis să stau în afara Satului Olimpic, şi sunt recunoscător pentru asta. Altfel, aş fi fost un dezastru la evenimente. Dar, dacă am fost în stare să concurăm în ciuda condiţiilor de la Paris, abia aştept să văd ce vom face la Los Angeles, unde sigur vor fi condiţii bune.
Nici adâncimea bazinului nu a fost bună, el fiind construit înainte de apariţia noilor reguli. Au fost recorduri, da, dar înotătorii ar fi fost mai rapizi, dacă condiţiile ar fi fost cele optime. Dacă, spre exemplu, în loc 2,15 - 2,17 metri adâncime, bazinul ar fi avut o adâncime de 2,5 metri sau 3 metri, cum recomandă World Aquatics. Este surprinzător că nu avem parte de condiţii optime într-o competiţie organizată la 4 ani. Au avut timp să repare", a declarat spaniolul.