Stiri Marius Urzică a fost la un pas să dea gimnastica pe hochei. "Riscam să fiu confundat cu pucul"

Data publicării:
Sursa: Agerpres
Sursa: Agerpres

Marius Urzică, omul care a adus primul aur olimpic pentru gimnastica masculină românească la Jocurile Olimpice de la Sydney, în 2000, a fost la un pas să aibă o carieră complet diferită. Crescut la Gheorghieni, Urzică a fost aproape să devină hocheist, nu gimnast. 



"Gheorghieni era un centru sportiv foarte bun. Pe vremea aia, nefiind atâtea posibilităţi ca azi, cu telefoane, tablete, toate cele, majoritatea părinţilor aduceau părinţii la sală. Şi eu şi fratele meu am făcut gimnastică. Am început totul ca o joacă, şi asta e bine, că nu m-am speriat, nu am zis că e prea greu, că nu mai vreau. 

Antrenorii au ştiut să ne coordoneze în aşa măsură încât treptat, pas cu pas, să începem să clădim şi să scoatem la iveală calităţile pe care le-au descoperit în mine. Eram foarte energic şi chiar şi acasă rupeam arcurile saltelelor de la pat. Au ieşit arcurile de la atâtea salturi câte făceam acasă. 

Le mulţumesc părinţilor că m-au îndrumat, pentru că la o vârstă fragedă e greu să iei tu o decizie. Atât tata cât şi mama au făcut sport, dar nu de performanţă", a declarat Marius Urzică la Prima Sport

Putea fi hocheist. "Eram confundat cu pucul"

"La Gheorghieni mergeam în faţa blocului şi mă mai şi jucam. Dar rar, pentru că aveam un program foarte încărcat. Dimineaţa şcoală, apoi la prânz serveam masa la cantina de la şcoală, după care intram în sală, şi apoi ieşeam seara. 

La Gheorghieni este o tradiţie cu hocheiul. Inclusiv pe mine au vrut să mă recruteze, să fac hochei. Mergeam non-stop la patinoar şi antrenorii de acolo, văzându-mă cum patinam, m-au chemat la ei. M-am speriat, am zis că mă ceartă, că de ce merg aşa pe patine, etc. Dar au zis că s-ar bucura să vin să mă prezint. Eu, speriat, nici nu am zis că făceam gimnastică, aşa că nu am mai mers acolo la un moment dat, mă duceam la hochei. Şi antrenorii s-au întâlnit între timp şi cei de la hochei ziceau de mine că "uite, am un băiat fâşneţ, mic, l-am luat la hochei". Şi cel de la gimnastică a zis atunci "păi de aia nu mai vine la antrenament? Lăsaţi-l în pace, că el face gimnastică". 

Şi cred că a fost benefic. Chiar dacă mi-a plăcut şi îmi place şi acum hocheiul. A fost benefic pentru că, fiind de statură mai mică, la hochei riscam să fiu confundat cu pucul. La gimnastică, însă, după mulţi ani de muncă, am reuşit să îi urzic pe alţii", a mai precizat campionul olimpic. 

Autorul articolului: Florin Răvdan | Categorie: Stiri





DC Media Group Audience
pixel